ruleta s-a stricat

merge continuu ca un metronom
rostogolit prin inimile celor rămaşi
tu încă faci paşi pe apele iubirii lor
vii iar şi iar plin de lumină
înconjuri locul casei în care ai fost
ca un bulgăre din fulgerul cel mai rafinat
nicicând static
şi privirea ta umbla pe apele irişilor
celor care te-au iubit
tată al zilelor şi nopţilor copilei
cu ochii din cărbunele unui timp
bătut de vânt

repară ruleta, tată
hai să jucăm pe urmă cu gloanţe reci iubirea
lăsăm rănile pe marginea mesei verzi
le adunăm în punguţa cu banii de trecere
o punem în luntre şi plecăm la plimbare

Anne Marie Bejliu, 11 august 2016