duminică, 18 septembrie 2016

restul e tăcere


cu inima-n cub şi sufletu-n sferă
pe marginea timpului
răsucesc porii pielii într-un cuvânt 
pe care nimeni nu ştie a-l rosti cu inima curată
îl gândesc privind cerul
apoi centrul de foc al furtunilor interioare
mă doare un punct
nu-l aleg niciodată
el mă alege
mă aruncă departe de el
transformându-mă într-un yo-yo
din carne oase articulaţii ruginite
ca un meşter priceput mă repară de fiecare dată
semnul binelui arcuieşte încercările
până la ki-ai-ul fiinţei
ca un premergător al rostirii învingătorului iluzoriu
al unui fragment de rău închipuit şi el
pe marginea timpului
cântecul rămâne să numere
urmele adânc presărate pe ţărmurile devenite
bucurie a mării
implozie în cub explozie în sferă
restul e tăcere…
Anne Marie Bejliu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu