Victoria Milescu - Poziţie de forţă
din volumul "Sub steaua câinelui"
Vezi, ripostez bine
la invidie, la prostie
parez cu îndemânare
loviturile sub centură
dar în caz de bucurie
mă pierd
bucuria îmi face rău
şi o înec în lacrimi
nimeni nu le vede
pentru că nimănui nu îi pasă
nimănui nu îi este milă
de un om fericit...
Victoria Milescu - Când eşti mic
Când eşti mic
nu te ia liftul
cei mari trec grăbiţi peste tine
degeaba ţipi: azi am ajuns primul
nu eşti omologat
eşti un fir de praf...
când eşti mic
nu te ia liftul
nici până la primul etaj
al celui mai pricăjit înger
drumul vieţii pare mai lung
străbătut cu paşi mici
iar când soseşti la înaltele, promisele porţi
şlefuite de atâtea braţe grandioase
nu ajungi la sonerie
strigi, dar glasul e acoperit de tunetele divine
când eşti mic printre cei mari
eşti doar o ciudăţenie...
Victoria Milescu - Găsind înainte de a căuta
Câte nopţi irosite
ca tu să spui nu
poemul zgârie cerul cu unghii de foc
câte zile sub povara incertitudinii
învăţând să vorbesc, să tac
m-am lovit de pietre
sângele s-a împrăştiat
în desenul unui cuvânt
câte stele eliberate din chingi
de un poem puternic şi singur
timpul trage cu arcul
mereu te uimeşti pe cine nimereşte
iedera se hrăneşte din trupul castelanei
iedera biruitoare
precum nebunul asupra raţiunii
cât curaj pentru a spune nu
când vrei totul...
Victoria Milescu - Zidirea de sine
Când pielea lumii trosneşte
sub pielea de fum şi pucioasă a morţii
când lucrurile nu se mai împotrivesc
lucrurilor
unde te pot găsi uşor şi repede
pentru o biată iscălitură
pe pielea mea de pisică
pe pielea mea de tatoo
înnegrind bezna încărunţită
scriu cu sângele
vărsat pentru gloria ce va naşte alt sânge
purtător de torţă
prin labirintul bibliotecilor
duhnind a geniu şi nebunie şi eternitate
mereu arunc ceva din mine
pentru a rămâne întreagă…
Victoria Milescu - Între forţă şi slăbiciune
Sunt încă
proprietatea lui Dumnezeu
unde să fug
sunt scribul sub teroarea cuvintelor
m-ai trimis pentru că tac
muşcând pământ
unde să fug când pământul fuge şi el
îngroziţi suntem de un singur cuvânt
curând se va auzi
va fi tunet sau adiere
îl vei rosti tu, îl voi şopti eu
sunt încă preferata lui Dumnezeu
unde să fug şi de ce…
Victoria Milescu - Cu stăpânire de sine
Mergi printre cei buni, printre cei răi
părul are mai mult argint
decât aur
trandafirul gurii se scuturã
iar trupul tău are din ce în ce mai
mulţi ghimpi
ai vrea să nu răneşti
când treci prin mulţime
ghimpii din ce în ce mai puternici
se înfig în pieptul celui îmbrăţişat
la întâmplare
poate că acesta
de lângă tine, rănit, căzut pe asfalt
era cel aşteptat...
Victoria Milescu - Forfecând spaima
Nimic nu este al meu
văzându-vă, văzul
este al vostru
poemul despre lăcuste
devine lăcustă
mâna mea mângâindu-te
devine mâna poemului
sfârtecat de fraţii mei, lupii
din pădurile albe
spaima lor e a mea
şi iarăşi a lor
în cădere, îngerul aerului
scutură sângele
dintr-un pom înflorit…
Victoria Milescu - Alimentarea iluziilor
Ţin noaptea în palmă
numărându-i bătăile inimii
curând se va înălţa
printre crengi ce zgârie orizontul
dând stelele la o parte
viaţa mă ţine în gheare
nu ştiu dacă ceea ce o animă
e binele ei sau preabinele meu
într-o zi voi da drumul câinilor
între duşmani
duşmanilor printre câini
de la o vreme, nu mă mai îmbolnăvesc
nu mai îmbătrânesc
nu mai condamn a durerilor lăcomie
în drum spre măcelul promis
ştergătoarele de parbriz
împrăştie lacrimile…
Victoria Milescu - Iubind pur şi simplu
Cu numele tău pe buze
cu gustul amar al trupului tău
cu sunetul vorbelor nerostite
trec prin lumea care începe mereu
cu dărâmarea zidurilor
trec prin lumea care încă
trimite corăbii pentru hrana zeilor
iubind pur şi simplu
trec prin lumea care are ceva glorios
în felul în care ne împrăştie,
ne fărâmiţează
ne adună
apoi ne predă morţii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu